În 2025, soția mea a vrut să facă o pâine de calitate pentru băiețelul nostru, Andrei, care are patru ani. O pâine curată, care să-l hrănească cu adevărat — nu una din raftul de la supermarket.
A experimentat luni de zile. A încercat făinuri diferite, alte proporții de apă, alte maielei. Într-o zi a scos din vasul de fontă o pâine cu o crustă aurie, cu un miez pufos și o aromă pe care n-o mai simțisem. Andrei a mâncat două felii, apoi încă două.
Așa s-a născut Pâinea Anei. O pâine cu dospire lentă, până la 72 de ore la rece, coaptă sub capacul vasului de fontă. Timpul lung face glutenul mai ușor de digerat, iar fonta reține aburul aluatului și dă acea crustă subțire și crocantă.
Acum coacem în tranșe mici, de câteva ori pe săptămână, pentru familii care caută același lucru pe care-l voiam pentru Andrei: o pâine făcută cu răbdare.